Testul PSA (antigenul specific prostatic) este o analiză pe care ar trebui să o facă bărbații de peste 50 de ani pentru a vedea dacă au probleme cu prostata.
Într-un interviu pentru SănătateaTV.ro, prof. dr. Viorel Jinga, șeful Clinicii de Urologie din cadrul Spitalului Clinic „Prof. dr. Th Burghele”, a explicat în ce condiții se recomandă testarea PSA și cum se interpretează rezultatele. O valoare PSA crescută nu înseamnă că trebuie să ne gândim neapărat la un cancer de prostată.
Ce reprezintă testul PSA (antigenul specific prostatic)?
PSA este un marker al prostatei, nu neapărat al cancerului de prostată. PSA a devenit un marker pentru cancerul de prostată după ce a fost descoperit în anii 1970 de către profesorul Richard Ablin, care a fost și la noi în vizită în România și a susținut diverse conferințe. FDA l-a aprobat în 1986 pentru monitorizarea evoluției cancerului de prostată și ulterior l-a aprobat pentru diagnosticul cancerului de prostată. Este un marker care este folosit în diagnosticul cancerului de prostată, dar el crește în valoare și atunci când prostata este inflamată, când este infectată, când este inflamată, când are loc o instrumentare a tractului urinar, când crește în volum prostata. Și în adenomul de prostate poate să crească, fără a fi cancer care să determine această creștere a PSA. Deci atunci când avem o valoare PSA crescută, ne gândim și la cancer, dar în același timp trebuie să examinăm pacientul pentru a exclude o inflamație a prostatei sau un adedom de prostată voluminos.
În ce situații se recomandă testarea PSA?
Au fost foarte multe discuții legate de screeningul cancerului de prostată prin PSA. Inclusiv descoperitorul PSA a luat o poziție tranșantă spunând că, de exemplu, peste 75 de ani, dacă pacientul nu și-a făcut PSA, să nu și-l mai facă, pentru că evoluția unui cancer de prostată la acea vârstă este foarte lentă. De asemenea, există o organizație americană care se numește United States Preventive Task Force care a propus ca acest screening să nu se facă decât dacă bolnavul este avizat. De ce? Pentru că, dacă i se descoperă un PSA crescut, ajunge la puncție prostatică, deci la o metodă invazivă. După puncție se stabilește diagnosticul de cancer de prostată, care poate nu este agresiv, dar i se practică o prostatectomie radicală, trece printr-o operație care este destul de agresivă pentru un pacient. În același timp pacientul, în lipsa acestor intervenții, poate trăia la fel de mult și în condiții mult mai bune față de condiția de a fi operat. Deci evaluarea PSA se poate face peste 55 ani, între 55 și 69 de ani la cel care dorește. Dar trebuie avizat de la început că s-ar putea ca de la o valoare mai mare a PSA să urmeze această puncție prostatică și chiar operația, existând o supraîncărcare chirurgicală a sistemului de sănătate. De exemplu, Statele Unite ajung la 18 miliarde de dolari cheltuiți anual numai pentru intervenția de prostatectomie radicală. Sunt însă persoane cărora li se determină PSA mai devreme, atunci când au în familie tatăl, bunicul, unchii cu cancer de prostată, având risc mare de a face cancer de prostată din punct de vedere genetic. De exemplu, dacă cineva are trei membri de familie cu cancer de prostată, riscul este foarte mare. Sau dacă cineva are doi membri din familia apropiată (tată, bunic, unchi), cu vârsta sub 55 de ani și care au făcut cancer de prostată, i se va determina PSA înainte de 50 de ani. Unii spun 40, alții 45 de ani. Ceilalți o să-și facă testul după 50 de ani, ținând cont că valorile PSA sunt dependente de vârstă. De exemplu, până la 50 de ani se consideră normală o valoare până la 1,4 ng/ml. La 60 de ani – 2, la 70 de ani – 3, iar peste 70 de ani – 4.
Ce poate reprezenta o valoare PSA mărită?
O valoare PSA mărită poate reprezenta și un cancer de prostată. Dar, în același timp, trebuie să vedem dacă nu are și un adenom de prostată, care și el poate crește valoarea PSA, dacă nu are o prostatită sau o adenomită, o inflamație a prostatei sau a adenomului de prostată. În cazul în care se întâmplă acest lucru, PSA poate crește foarte mult. Pacientul se sperie că are cancer de prostată, dar examinarea clinică și examenele de laborator stabilesc foarte clar că este o prostatită și atunci tratamentul face să scadă rapid PSA. Ulterior, dacă este nevoie, se va face și puncție prostatică, în cazul în care după tratament scăderea nu este spre valorile normale.
Cât de mare este rata de rezultate fals pozitive? Dar cea de fals negative?
Când determinăm nivelul PSA, ne gândim ce specificitate are el, ce sensibilitate și valoare predictiv pozitivă pentru cancerul de prostată. Sigur că la valori sub 2, numărul pacienților care pot fi diagnosticați cu cancer de prostată este foarte mic. Între 4 și 10 este o zonă gri la care facem și PSA free și în funcție de acesta mergem mai departe cu investigațiile. La valori peste 10, procentul poate să ajungă și la 30-40% al pacienților care au cancer de prostată.
Ce investigații se fac ulterior, dacă există suspiciunea unui cancer de prostată?
Se face puncția biopsie prostatică, se fac douăsprezece puncții, câte șase în fiecare lob al prostatei. E posibil să ne iasă puncția negativă pentru că este randomizată și nu știm exact unde este leziunea. Actualmente se poate face puncția prostatică și sub ghidaj ecografic, după ce am făcut un RMN și am fuzionat imaginile RMN cu ecografia în timp real. Acolo unde este o leziune, se iau două-trei fragmente din leziunea respectivă, deci este o puncție mai țintită. Dar dacă facem o puncție randomizată este posibil să nu ne iasă cancer de prostată. Dacă urmărirea în timp arată o nouă creștere a PSA, se realizează o nouă puncție și abia la a doua puncție se poate identifica un cancer de prostată. Sau să efectuăm un RMN multiparametric, care ne arată o leziune care ulterior poate fi țintită prin fuzionarea celor două imagini: de pe RMN și de pe ecografie.